H(a)i Romania-Finala Europe League

   Nu "hai Bilbao" nici "hai Madrid" ci "hai Romania" am scandat pe tot parcursul meciului din finala Europa League. Nu sunt o impatimita a fotbalului, nu am o echipa favorita si de obicei nu dau importanta evenimentelor de acest gen. Acum a fost altfel si a fost mai mult decat fotbal: a fost nationalism, mandrie si satisfactie la cote maxime.
    Este evidenta reusita evenimentului, organizarea ireprosabila si satisfactia romanilor si spaniolilor deopotriva. Este cu siguranta prima oara cand autoritatile romane ofera un spectacol grandios in fata unei audiente frustrate si avide de succes. Romanii aveau nevoie de aceasta reusita, de o confirmare palpabila ca Romania poate prinde din urma Vestul si ca nu ne trebuie decat multa determinare si sacrifiu pentru a intra in linie dreapta.Spun sacrificiu pentru ca nu va fi usor sa schimbam mentalitati setate pe profituri individuale de scurta durata in detrimentul celor de lunga durata si la scara mare. Dar aceasta este o alta discutie care merita o abordare separata.
    Intorcandu-ma la finala Europe League, ma aplec coreeneste in fata domnului Oprescu care a dat o lectie despre forma afirmativa a verbului "a putea" intr-o structura gramaticala in care Romania este subiect. Era foarte patetic acel " la noi nu se poate" sau intr-o nota asemanatoare si la fel de negativa faimosul "ca la noi". Romanii si-au insusit cu usurinta expresia esecului de fiecare data cand nu exista destula vointa si ambitie pentru a face lucruri bune sau, cum ar fi sa le numim normale?! Deci multimiri domnului Oprescu& Co pentru aceasta cocktail de nationalism, ambitie si profesionalism. A fost delicios.
     Meciul s-a incheiat, spaniolii vor pleca, euforia va disparea intre doua linii de tramvai deviate.Sa nu ne imbatam cu fotbal spaniol, cotidianul romanesc e cum l-am lasat. Si totusi nu! Nu stiu altii cum sunt, dar eu am simtit ca ceva s-a schimbat si am varsta la care sa-mi permit luxul de a fi optimista si increzatoare. Cred si mai ales sper, ca mai departe de satisfactia de moment si de castigurile materiale, autoritatiile romane au inteles importanta evenimentelor internationale pentru dezvoltarea Romaniei si vor face eforturi sustinute pentru a repeta figura cat de curand se va putea.  Practic ce am auzit eu un semestru, incontinuu, (la cursul Foundation for Convention Management) si anume ca organizarea de evenimente de orice tip, dar mai ales sportive, poate aduce profituri extraordinare si capital de imagine unei tari, l-am vazut in direct, in Romania acum 2 zile. Muream de ciuda cand profesoara lauda necontenit succesul Coreei in organizarea de evenimente de maxima importanta precum G20, Nuclear Security Summer 2012,etc si ma gandeam ca la noi...nu se poate(sic!). Acum ca am vazut ca se poate, sper sa se si vrea in continuare si mai ales sa se si caute oportunitati. Si mai sper inca ceva: ca acest meci va mai sterge din "mostenirea" exporturilor de emigranti romani in Spania si va constitui un prilejul unui dialog cordial intre cele doua tari.

Ziarele au scris de fiesta spaniola, eu i-as spune fiesta romaneasca si toata pledoaria de pana acum tine ca argument ca romanii au toate motivele sa se bucure, dar si sa se refere la acest eveniment ca model pentru experiente viitoare si la fel de satisfacatoare. Este momentul ca romanii sa actioneze sub motto-ul "Hai Romania" si sa le dea motive strainilor sa raspunda deschisi " Hi Romania".

Pastele contemporan

   Vad in ultima vreme ca tot mai multe persoane isi exprima public (stiri, bloguri, interviuri) nemultumirea fata de forma actuala a Sarbatorii Pascale. Cu alte cuvinte, se plang de ce a ajuns Pastele in ziua de azi: imbulzeala din centrele comerciale, aglomeratie, agitatie, dezmat, iepurasi in cluburi, mancare multa, bautura in exces. Nici pomeneala de  spiritualitate, slujba, post,rugaciune si pocaiala  in asteptarea Sfintei Invieri. Forme fara fond, Paste fara credinta, comert cu candele.
    E greu sa contesti aceste acuzatii de alienare a oamenilor fata de traditia religioasa. Lucrurile cam asa stau atat pe plan national cat si international. Si ar fi si greu sa fie altfel in conditiile actuale; traim intr-o era a globalizarii, intr-o lume capitalista unde performanta economica ia potul si "the fittest survive". In aceasta lume individualista si materialista, spiritualitatea, religia si linistea sunt pentru cei care au timp si isi permit luxul.
    Ma intrebam daca cei care se plang de "Pastele contemporan" chiar si-ar dori cu adevarat o intoarcere la cele sfinte? In conditiile astea catedrala "Mantuirea Neamului" ar fi o binecuvantare, iar candela Patriarhiei, sfanta :) Traiesc cu credinta (sic) ca desi abordare actuala non-religioasa nu e dezirabila, nici o reintoarcerea intru totul  la cele Sfinte nu ar fi. Unde pui ca s-ar s-ar traduce prin indobitocirea populatie si eventual ar fi considerata noua strategie electorala a Divolului Basescu.
    Inainte sa inchei, as dori sa precizez ca articolul este scris de o credincioasa, nu pocaita si nu fundamentalista, dar credincioasa. Si nu are intentia de a minimaliza incarcatura speciala a Pastelui, ci pur si simplu de a sublinia ca exista o latura contemporana a acestei sarbatori, pe care nu o putem renega. Pastele, in forma lui actuala(partial comerciala si partial spirituala) ne defineste pe noi si lumea in care traim. Si sa fim convinsi ca  Romania nu este nici pe departe o tara atat de indepartata de cele sfinte precum s-ar crede, sau precum sunt alte tari.
Aceste fiind spuse, va doresc ca un Paste  fericit si linistit!^^

Coreenii, batuti cu propriile arme?

    In cei 4 ani de cand ma aflu in Coreea am avut rar senzatia ca sunt libera. Exista foarte multe reguli pretudindeni (pe care ei le respecta cu sfintenie), control la toate nivelele si mai ales multa tehnologie. Si tocmai acest control ( care parea absolut) al internetului si al telefonului, camerele video de pretudindeni si toata tehnologia aferenta m-au facut sa cred intotdeauna ca sunt sunt monitorizata in orice moment, si eu ca si ceillati, si ca tocmai acest control face posibila ordinea si disciplina exemplara din aceasta societate.
     De 10 zile societatea coreeana este insa in soc. Un psihopat chinez a violat, ucis si transat o coreeanca de 28 de ani. Un eveniment destul de socant pentru Coreea (care este o tara foarte sigura) si mai putin pentru alte tari in care astfel de evenimente sunt des intalnite. Tragedia vine insa din faptul ca victima a sunat la 112 inainte sa fie ucisa si a cerut ajutorul politie precizand detalii despre locul unde se afla si ce i se intampla. Am avut ocazia sa citesc scriptul conversatiei de 40 de minute intre politie si victima si am ramas socata de faptul ca politia coreeana nu a fost in stare sa identifice locul in ciuda conversatiei de peste 40 de minute prin telefon si a detaliilor pe care victima le oferise (nu exacte, dar oarecum edificatoare). Politia a sosit la locul crimei dupa 30 de ore, iar rezultatul il stiti deja.
    Pentru cineva care traieste aici si se loveste incontinuu de performatele tehnologice ale coreeniilor aceasta stire pare o gluma proasta. Eu care aveam convingerea ca ei nu numai ca sunt conectati  la telefonul, internetul,  pozitia mea in timp si spatiu, dar si la visele mele in orice moment, sunt la fel de socata. Dupa acest eveniment nefericit au iesit la iveala mai multe cazuri in care politia nu a reusit sa intervina cu promptitudine in urma apelurilor la 112, decat in cazul in care li se dadea adresa exacta. Politia coreeana si-a recunoscut limitele, Seful Politiei a demisionat si urmeaza probabil sa se ia masuri.
     Nu cred ca acest eveniment va schimba ideea ca Coreea este o tara sigura si ca aceste evenimente sunt totusi rare, dar probabil va transforma Coreea intr-o tara si mai tehnologizata, deci conforma fanteziilor mele  anterioare.

Revelatia MT-ului..

Si cum de fiecare data cand am impresia ca le stiu cam pe toate..mai descopar ceva inedit,de data asta a venit randul MT-ului.Si spun ca stiu pentru ca de MT am auzit foarte des aici: este o excursie care se organizeaza pentru "freshmen" in cadrul companiilor sau universitatiilor.Sefii si subalternii merg impreuna( sunt locuri speciale unde se organizeaza,un fel de camping-uri) mananca si beau ,joaca diverse jocuri,toate cu scopul de a se cunoaste mai bine,de a strange relatiile,etc.Asa mi s-a spus,asa am retinut si asa am spus si eu mai departe.Nimic extraordinar pana aici.Saptamana trecuta,insa, am avut si eu ocazia sa merg la un MT cu colegii de facultate( in gara,o mare de oameni,toti mergeau la MT-uri).Agitatie,entuziasm si o intrebare pe buzele tuturor:"BEI BINE ALCOOL?!"( evident traducere este mot-a-mot..in romana lipsind o structura care sa redea perfect interesul si importanta pe care o are acest aspect in societatea coreeana)...Bine..mai putin bine..nu vrei,nu bei,te pierzi in multime(precizare:am fost 50 de persoane,toate fete)..am gandit eu cu naivitatea care ma caracterizeaza..
Odata ajunse acolo,senioarele au preluat fraiele si au zis:"In timp ce noi gatim junioarele se joaca".In urmatoare secunda erau formate 2 cercuri mari..am inceput sa ne jucam..Cum nu e prima oara cand am participat la astfel de intalniri intre juniori si seniori, iar jocurile mi se par cel putin puerile, m-as fi dus printre senioare sa fur din secretele bucatariei coreene..insa nu a fost posibil.Rolurile erau f clar delimitate si locul meu era printre juniori.Am mancat,ne-am jucat,am vorbit,totul bineinteles sub ochiul vigilent al "surorilor" mai mari.La miezul noptii atmosferei relaxate i-a luat locul o tacere cel putin solemna.S-au deschis sticlele de bautura si senioarele au explicat procedura careia nu avea sa se sustraga nimeni:fiecare trebuia sa bea 400 ml de soju(bautura traditionala,cred ca asemanatoare cu vodka, cred,nu sunt sigura..oricum foarte neplacuta si la miros si la gust..) capac.M-am uitat repede in jurul meu sa vad reactii..nu am vazut pe nimeni nerabdator da dea startul,ba dimpotriva numai fetze crispate si inspaimantate..Prima fata care s-a supus ritualului a fost dusa pe brate afara dupa un minut..era aproape lesinata.Si totusi nimeni nu a luat atitudine..Mi-am adus aminte de stirile care anuntau victime si morti in urma MT-urilor,precum si explicatiile profesorilor conform carora in fata seniorilor trebuie sa te supui neconditionat.Razvratirea mea intrinseca poate fi usor inteleasa in contextul in care sunt,prin definitie, o fire mai independenta,nesupusa si recalcitranta la efectul de masa.Stiam de la inceput ca nu ma voi supune,dar trebuia sa caut cea mai subtila metoda de a ma sustrage acestui exercitiu de obedienta... Diferenta de cultura s-a oglindit perfect in cea fizica si ochii mi-au tradat revolta.Traiesc cu responsabilitatea celor de acasa si nu as lasa niciodata ca ceva sau cineva sa ma faca sa absentez de la intalnirea pe care o am in fiecare dimineata,ora 8 a Romaniei,cu cei care nu isi pot incepe ziua daca nu ma stiu bine,sanatoasa,grasa si frumoasa.
Dintre cele prezente acolo a fost o persoana care a citit toate astea in ochii mei sfidatori si am fost scutita...lucru care a trecut neobservat caci majoritatea bausera si erau, fie in suferinte majore(jumatate),fie in crize de ras sau de plans.
Postarea nu are menirea de a scoate in evidenta profilul meu de nebautoare inraita(desi e o realitate),ci importanta pe care o acorda coreenii alcoolului in cultivarea relatiilor sociale,dar si obedienta in fata superiorilor( in acest caz,superiorii erau senioarele, cu doar un an mai mari decat noi,dar carora le vb cu "dumneavoastra") :).....

ps: cazurile in care MT-urile se soldeaza cu morti sunt o realitate..

Cu si despre coreeni..

"Cu si despre coreeni.." este si va fi o sursa inepuizabila de inspiratie pentru mine.De ce?Pentru ca de aproape un an(da, nici mie nu-mi vine sa cred ca a trecut un an) traiesc printre ei,mananc mancarea lor..vorbesc limba coreeana(atat cat pot) si mai ales incerc sa gandesc ca ei..sa-i inteleg si sa fac si eu la fel.E necesar si dezirabil in aceeasi masura.Nu pot trai intr-o lume necunoscuta si ostila ,dupa cum nici nu as putea trai dupa 5 ani cu regretul ca am trait o baie lingvistica si nu una culturala...Dar cum totul are un pret in aceasta viata mi-l platesc si eu cu varf si indesat:aventura asiatica vs identitatea mea.Nu mai sunt ce am fost acum un an..si nici macar ce am fost acum o zi..sunt mereu alta si tot mai departe de cum obisnuiam sa fiu..Sunetele au capatat inteles,mancarea a devenit gustoasa,salutul prin plecaciune ceva banal,primirea oricarui obiect cu doua maini( nu cu una) o forma minima de respect,inchiderea unei convorbiri telefonice fara a spune "pa" sau "la revedere",(ci pur si simplu:) ) ceva foarte natural.In psihologie se spune ca pentru a acumula lucruri noi trebuie intai sa le uitam pe cele vechi..asa s-ar putea explica de ce ma gandesc uneori minute in sir la anumite cuvinte romanesti si pur si simplu nu mi le pot aminti si de ce ,tot ce luam ca atare odinioara..trece acum prin filtre avansate de comparatie.

Una dintre persoanele care asista cu fascinatie la metamorfozarea mea este chiar Mama Mea( cu majuscule intr-un acces de posesivitate).De fapt aceasta postare vine in urma reflectiei la o discutie avuta cu ea acum 2 zile, in care a surprins printr-o propozitie un proces intreg."Mami, tu, dupa 5 ani, nu o sa fi nici cal nici magar" ( a se obs aici specificul,savoarea si unicitatea lb romane) mi-a spus ea cu un aer profetic.

Nu am nici un dubiu ca nu o sa devin niciodata coreeanca, cum nu am nici un dubiu ca nu o sa fiu niciodata romanca(,) care...(care ce?!ce ar trebui sa fiu/sa fac ca sa ma pot autodenumi romanca veritabila??!!)sa zicem care.. as fi putut fi daca nu as fi rupt din radacini intr-un moment cheie al formarii mele.

Mami,stii ce?!Eu nu am pretentia cand intru si ies din magazin sa se plece toti angajatii , sa ma salute in cor si sa-mi zambeasca,ci doar sa-mi spuna "Buna ziua" la casa la Gima si sa-mi dea restul frumos,nu sa-l arunce pe tejghea..la 10 dimineata cand de abia a intrat in tura...Daca nu, ma fac magar sa stii.. :)

Despre coreeni,diferente de cultura,Ruxandra de ieri si azi, dar mai ales despre o societate bazata pe servicii in urmatoarele postari...

De ce iubim femeile..

Iubim femeile pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun "te iubesc" exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca nu se masturbeaza. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat. Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor."


Acesta este fragmentul cu care Mircea Cartarescu isi incheie eseul "De ce iubim femeile",fragment, la care eu ma intorc de fiecare data cu placere si cu satisfactia ca sunt femeie..Cu siguranta ca in aceste randuri Mircea Cartarescu(care nu se incadreaza de altfel printre preferatii mei) nu face nicio descoperire..ci doar suprinde cu ochiul maturitatii in dragoste tot ceea ce posesorii de iubire neconditionata sau adeptii lui Cioran(vz conceptul de femeie ca inutilitate simpatica) nu vad in jumatatea lor..Pentru acestia si pentru toate gospodinele care uita ca inainte de orice sunt femei..10 minute de reculegere..De ce iubim femeile..

Multumiri deosebite..celui care ma face sa ma simt femeie..sa ma regasesc in randurile lui Cartarescu ca intr-o oglinda..celui care imi vede perfectiunea in defecte si imi cultiva frumusetea prin admiratie..Andrei ( ce nume simplu!!!)

Welcome to my world..

Sindromul foii albe..idei,ganduri ..cuvinte in romana,coreeana..engleza..tasta "backspace" la mare cautare si emotii multe la primul blog..motivul e simplu..e prima oara cand deschid larg usa spre inima si gandurile mele si spun "welcome to my world"..잘부탁 드립니다^^