Revelatia MT-ului..

Si cum de fiecare data cand am impresia ca le stiu cam pe toate..mai descopar ceva inedit,de data asta a venit randul MT-ului.Si spun ca stiu pentru ca de MT am auzit foarte des aici: este o excursie care se organizeaza pentru "freshmen" in cadrul companiilor sau universitatiilor.Sefii si subalternii merg impreuna( sunt locuri speciale unde se organizeaza,un fel de camping-uri) mananca si beau ,joaca diverse jocuri,toate cu scopul de a se cunoaste mai bine,de a strange relatiile,etc.Asa mi s-a spus,asa am retinut si asa am spus si eu mai departe.Nimic extraordinar pana aici.Saptamana trecuta,insa, am avut si eu ocazia sa merg la un MT cu colegii de facultate( in gara,o mare de oameni,toti mergeau la MT-uri).Agitatie,entuziasm si o intrebare pe buzele tuturor:"BEI BINE ALCOOL?!"( evident traducere este mot-a-mot..in romana lipsind o structura care sa redea perfect interesul si importanta pe care o are acest aspect in societatea coreeana)...Bine..mai putin bine..nu vrei,nu bei,te pierzi in multime(precizare:am fost 50 de persoane,toate fete)..am gandit eu cu naivitatea care ma caracterizeaza..
Odata ajunse acolo,senioarele au preluat fraiele si au zis:"In timp ce noi gatim junioarele se joaca".In urmatoare secunda erau formate 2 cercuri mari..am inceput sa ne jucam..Cum nu e prima oara cand am participat la astfel de intalniri intre juniori si seniori, iar jocurile mi se par cel putin puerile, m-as fi dus printre senioare sa fur din secretele bucatariei coreene..insa nu a fost posibil.Rolurile erau f clar delimitate si locul meu era printre juniori.Am mancat,ne-am jucat,am vorbit,totul bineinteles sub ochiul vigilent al "surorilor" mai mari.La miezul noptii atmosferei relaxate i-a luat locul o tacere cel putin solemna.S-au deschis sticlele de bautura si senioarele au explicat procedura careia nu avea sa se sustraga nimeni:fiecare trebuia sa bea 400 ml de soju(bautura traditionala,cred ca asemanatoare cu vodka, cred,nu sunt sigura..oricum foarte neplacuta si la miros si la gust..) capac.M-am uitat repede in jurul meu sa vad reactii..nu am vazut pe nimeni nerabdator da dea startul,ba dimpotriva numai fetze crispate si inspaimantate..Prima fata care s-a supus ritualului a fost dusa pe brate afara dupa un minut..era aproape lesinata.Si totusi nimeni nu a luat atitudine..Mi-am adus aminte de stirile care anuntau victime si morti in urma MT-urilor,precum si explicatiile profesorilor conform carora in fata seniorilor trebuie sa te supui neconditionat.Razvratirea mea intrinseca poate fi usor inteleasa in contextul in care sunt,prin definitie, o fire mai independenta,nesupusa si recalcitranta la efectul de masa.Stiam de la inceput ca nu ma voi supune,dar trebuia sa caut cea mai subtila metoda de a ma sustrage acestui exercitiu de obedienta... Diferenta de cultura s-a oglindit perfect in cea fizica si ochii mi-au tradat revolta.Traiesc cu responsabilitatea celor de acasa si nu as lasa niciodata ca ceva sau cineva sa ma faca sa absentez de la intalnirea pe care o am in fiecare dimineata,ora 8 a Romaniei,cu cei care nu isi pot incepe ziua daca nu ma stiu bine,sanatoasa,grasa si frumoasa.
Dintre cele prezente acolo a fost o persoana care a citit toate astea in ochii mei sfidatori si am fost scutita...lucru care a trecut neobservat caci majoritatea bausera si erau, fie in suferinte majore(jumatate),fie in crize de ras sau de plans.
Postarea nu are menirea de a scoate in evidenta profilul meu de nebautoare inraita(desi e o realitate),ci importanta pe care o acorda coreenii alcoolului in cultivarea relatiilor sociale,dar si obedienta in fata superiorilor( in acest caz,superiorii erau senioarele, cu doar un an mai mari decat noi,dar carora le vb cu "dumneavoastra") :).....

ps: cazurile in care MT-urile se soldeaza cu morti sunt o realitate..

Cu si despre coreeni..

"Cu si despre coreeni.." este si va fi o sursa inepuizabila de inspiratie pentru mine.De ce?Pentru ca de aproape un an(da, nici mie nu-mi vine sa cred ca a trecut un an) traiesc printre ei,mananc mancarea lor..vorbesc limba coreeana(atat cat pot) si mai ales incerc sa gandesc ca ei..sa-i inteleg si sa fac si eu la fel.E necesar si dezirabil in aceeasi masura.Nu pot trai intr-o lume necunoscuta si ostila ,dupa cum nici nu as putea trai dupa 5 ani cu regretul ca am trait o baie lingvistica si nu una culturala...Dar cum totul are un pret in aceasta viata mi-l platesc si eu cu varf si indesat:aventura asiatica vs identitatea mea.Nu mai sunt ce am fost acum un an..si nici macar ce am fost acum o zi..sunt mereu alta si tot mai departe de cum obisnuiam sa fiu..Sunetele au capatat inteles,mancarea a devenit gustoasa,salutul prin plecaciune ceva banal,primirea oricarui obiect cu doua maini( nu cu una) o forma minima de respect,inchiderea unei convorbiri telefonice fara a spune "pa" sau "la revedere",(ci pur si simplu:) ) ceva foarte natural.In psihologie se spune ca pentru a acumula lucruri noi trebuie intai sa le uitam pe cele vechi..asa s-ar putea explica de ce ma gandesc uneori minute in sir la anumite cuvinte romanesti si pur si simplu nu mi le pot aminti si de ce ,tot ce luam ca atare odinioara..trece acum prin filtre avansate de comparatie.

Una dintre persoanele care asista cu fascinatie la metamorfozarea mea este chiar Mama Mea( cu majuscule intr-un acces de posesivitate).De fapt aceasta postare vine in urma reflectiei la o discutie avuta cu ea acum 2 zile, in care a surprins printr-o propozitie un proces intreg."Mami, tu, dupa 5 ani, nu o sa fi nici cal nici magar" ( a se obs aici specificul,savoarea si unicitatea lb romane) mi-a spus ea cu un aer profetic.

Nu am nici un dubiu ca nu o sa devin niciodata coreeanca, cum nu am nici un dubiu ca nu o sa fiu niciodata romanca(,) care...(care ce?!ce ar trebui sa fiu/sa fac ca sa ma pot autodenumi romanca veritabila??!!)sa zicem care.. as fi putut fi daca nu as fi rupt din radacini intr-un moment cheie al formarii mele.

Mami,stii ce?!Eu nu am pretentia cand intru si ies din magazin sa se plece toti angajatii , sa ma salute in cor si sa-mi zambeasca,ci doar sa-mi spuna "Buna ziua" la casa la Gima si sa-mi dea restul frumos,nu sa-l arunce pe tejghea..la 10 dimineata cand de abia a intrat in tura...Daca nu, ma fac magar sa stii.. :)

Despre coreeni,diferente de cultura,Ruxandra de ieri si azi, dar mai ales despre o societate bazata pe servicii in urmatoarele postari...

De ce iubim femeile..

Iubim femeile pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun "te iubesc" exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca nu se masturbeaza. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat. Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor."


Acesta este fragmentul cu care Mircea Cartarescu isi incheie eseul "De ce iubim femeile",fragment, la care eu ma intorc de fiecare data cu placere si cu satisfactia ca sunt femeie..Cu siguranta ca in aceste randuri Mircea Cartarescu(care nu se incadreaza de altfel printre preferatii mei) nu face nicio descoperire..ci doar suprinde cu ochiul maturitatii in dragoste tot ceea ce posesorii de iubire neconditionata sau adeptii lui Cioran(vz conceptul de femeie ca inutilitate simpatica) nu vad in jumatatea lor..Pentru acestia si pentru toate gospodinele care uita ca inainte de orice sunt femei..10 minute de reculegere..De ce iubim femeile..

Multumiri deosebite..celui care ma face sa ma simt femeie..sa ma regasesc in randurile lui Cartarescu ca intr-o oglinda..celui care imi vede perfectiunea in defecte si imi cultiva frumusetea prin admiratie..Andrei ( ce nume simplu!!!)

Welcome to my world..

Sindromul foii albe..idei,ganduri ..cuvinte in romana,coreeana..engleza..tasta "backspace" la mare cautare si emotii multe la primul blog..motivul e simplu..e prima oara cand deschid larg usa spre inima si gandurile mele si spun "welcome to my world"..잘부탁 드립니다^^