Cu si despre coreeni..

"Cu si despre coreeni.." este si va fi o sursa inepuizabila de inspiratie pentru mine.De ce?Pentru ca de aproape un an(da, nici mie nu-mi vine sa cred ca a trecut un an) traiesc printre ei,mananc mancarea lor..vorbesc limba coreeana(atat cat pot) si mai ales incerc sa gandesc ca ei..sa-i inteleg si sa fac si eu la fel.E necesar si dezirabil in aceeasi masura.Nu pot trai intr-o lume necunoscuta si ostila ,dupa cum nici nu as putea trai dupa 5 ani cu regretul ca am trait o baie lingvistica si nu una culturala...Dar cum totul are un pret in aceasta viata mi-l platesc si eu cu varf si indesat:aventura asiatica vs identitatea mea.Nu mai sunt ce am fost acum un an..si nici macar ce am fost acum o zi..sunt mereu alta si tot mai departe de cum obisnuiam sa fiu..Sunetele au capatat inteles,mancarea a devenit gustoasa,salutul prin plecaciune ceva banal,primirea oricarui obiect cu doua maini( nu cu una) o forma minima de respect,inchiderea unei convorbiri telefonice fara a spune "pa" sau "la revedere",(ci pur si simplu:) ) ceva foarte natural.In psihologie se spune ca pentru a acumula lucruri noi trebuie intai sa le uitam pe cele vechi..asa s-ar putea explica de ce ma gandesc uneori minute in sir la anumite cuvinte romanesti si pur si simplu nu mi le pot aminti si de ce ,tot ce luam ca atare odinioara..trece acum prin filtre avansate de comparatie.

Una dintre persoanele care asista cu fascinatie la metamorfozarea mea este chiar Mama Mea( cu majuscule intr-un acces de posesivitate).De fapt aceasta postare vine in urma reflectiei la o discutie avuta cu ea acum 2 zile, in care a surprins printr-o propozitie un proces intreg."Mami, tu, dupa 5 ani, nu o sa fi nici cal nici magar" ( a se obs aici specificul,savoarea si unicitatea lb romane) mi-a spus ea cu un aer profetic.

Nu am nici un dubiu ca nu o sa devin niciodata coreeanca, cum nu am nici un dubiu ca nu o sa fiu niciodata romanca(,) care...(care ce?!ce ar trebui sa fiu/sa fac ca sa ma pot autodenumi romanca veritabila??!!)sa zicem care.. as fi putut fi daca nu as fi rupt din radacini intr-un moment cheie al formarii mele.

Mami,stii ce?!Eu nu am pretentia cand intru si ies din magazin sa se plece toti angajatii , sa ma salute in cor si sa-mi zambeasca,ci doar sa-mi spuna "Buna ziua" la casa la Gima si sa-mi dea restul frumos,nu sa-l arunce pe tejghea..la 10 dimineata cand de abia a intrat in tura...Daca nu, ma fac magar sa stii.. :)

Despre coreeni,diferente de cultura,Ruxandra de ieri si azi, dar mai ales despre o societate bazata pe servicii in urmatoarele postari...