H(a)i Romania-Finala Europe League

   Nu "hai Bilbao" nici "hai Madrid" ci "hai Romania" am scandat pe tot parcursul meciului din finala Europa League. Nu sunt o impatimita a fotbalului, nu am o echipa favorita si de obicei nu dau importanta evenimentelor de acest gen. Acum a fost altfel si a fost mai mult decat fotbal: a fost nationalism, mandrie si satisfactie la cote maxime.
    Este evidenta reusita evenimentului, organizarea ireprosabila si satisfactia romanilor si spaniolilor deopotriva. Este cu siguranta prima oara cand autoritatile romane ofera un spectacol grandios in fata unei audiente frustrate si avide de succes. Romanii aveau nevoie de aceasta reusita, de o confirmare palpabila ca Romania poate prinde din urma Vestul si ca nu ne trebuie decat multa determinare si sacrifiu pentru a intra in linie dreapta.Spun sacrificiu pentru ca nu va fi usor sa schimbam mentalitati setate pe profituri individuale de scurta durata in detrimentul celor de lunga durata si la scara mare. Dar aceasta este o alta discutie care merita o abordare separata.
    Intorcandu-ma la finala Europe League, ma aplec coreeneste in fata domnului Oprescu care a dat o lectie despre forma afirmativa a verbului "a putea" intr-o structura gramaticala in care Romania este subiect. Era foarte patetic acel " la noi nu se poate" sau intr-o nota asemanatoare si la fel de negativa faimosul "ca la noi". Romanii si-au insusit cu usurinta expresia esecului de fiecare data cand nu exista destula vointa si ambitie pentru a face lucruri bune sau, cum ar fi sa le numim normale?! Deci multimiri domnului Oprescu& Co pentru aceasta cocktail de nationalism, ambitie si profesionalism. A fost delicios.
     Meciul s-a incheiat, spaniolii vor pleca, euforia va disparea intre doua linii de tramvai deviate.Sa nu ne imbatam cu fotbal spaniol, cotidianul romanesc e cum l-am lasat. Si totusi nu! Nu stiu altii cum sunt, dar eu am simtit ca ceva s-a schimbat si am varsta la care sa-mi permit luxul de a fi optimista si increzatoare. Cred si mai ales sper, ca mai departe de satisfactia de moment si de castigurile materiale, autoritatiile romane au inteles importanta evenimentelor internationale pentru dezvoltarea Romaniei si vor face eforturi sustinute pentru a repeta figura cat de curand se va putea.  Practic ce am auzit eu un semestru, incontinuu, (la cursul Foundation for Convention Management) si anume ca organizarea de evenimente de orice tip, dar mai ales sportive, poate aduce profituri extraordinare si capital de imagine unei tari, l-am vazut in direct, in Romania acum 2 zile. Muream de ciuda cand profesoara lauda necontenit succesul Coreei in organizarea de evenimente de maxima importanta precum G20, Nuclear Security Summer 2012,etc si ma gandeam ca la noi...nu se poate(sic!). Acum ca am vazut ca se poate, sper sa se si vrea in continuare si mai ales sa se si caute oportunitati. Si mai sper inca ceva: ca acest meci va mai sterge din "mostenirea" exporturilor de emigranti romani in Spania si va constitui un prilejul unui dialog cordial intre cele doua tari.

Ziarele au scris de fiesta spaniola, eu i-as spune fiesta romaneasca si toata pledoaria de pana acum tine ca argument ca romanii au toate motivele sa se bucure, dar si sa se refere la acest eveniment ca model pentru experiente viitoare si la fel de satisfacatoare. Este momentul ca romanii sa actioneze sub motto-ul "Hai Romania" si sa le dea motive strainilor sa raspunda deschisi " Hi Romania".